Chirurgia vălului palatin
Vălul palatin (palatal moale) și amigdalele palatine joacă un rol major în cele mai multe cazuri de sforăit și apnee obstructive în somn. Structura vălului palatin este reprezentată de mușchi acoperiți de submucoasă și mucoasă. Multiple modificări de formă și dimensiune ale vălului palatin, împreună cu relaxarea musculaturii acestuia stau la baza unui procent ridicat de tulburări respiratorii în somn.
Există multiple tehnici chirurgicale folosite pentru tratamentul regiunii vălului palatin. Acestea variază între tehnici minim-invazive (reducția vălului palatin cu radiofrecvență) și tehnici mai avansate ca palatoplastia anterioară, palatoplastia de expansiune, uvulo-palato-faringoplastia, etc.
Alegerea între aceste variante multiple de tehnici chirurgicale se face în urma cosultației ORL și, în multe cazuri, în urma endoscopiei în somn indus, ținând cont de modificările anatomice individuale dar și de severitatea sindromului de apnee în somn.
Reducția vălului palatin cu radiofrecvență
Este o tehnică minim-invazivă eficientă pentru tratamentul sforăitului habitual și pentru formele ușoare ale sindromului de apnee în somn. Intervenția se practică de cele mai multe ori în cabinet folosind anestezie locală, fără a fi nevoie de spitalizare. După o infiltrație anestezică în câteva puncte la nivelul vălului palatin se aplică, folosind o pensă specială, între trei și cinci puncte de radiofrecvență în diferite regiuni ale acestuia. Vindecarea leziunilor create în submucoasă va tensiona, ridica și rigidiza vălul palatin, reducând vibrația excesivă a acestuia, eliminând astfel sforăitul și evenimentele obstructive. Procedura are de multe ori rezultate de la prima ședință, însă unii pacienți pot necesita două sau trei ședințe pentru a avea rezultate favorabile. Reducând energia maximă aplicată la fiecare ședință scade riscul de complicații imediate permițând și personalizarea în funcție de tipul de răspuns al fiecărui pacient.
Palatoplastia anterioară
Se folosește pentru pacienții diagnosticați cu apnee în somn la care s-a evidențiat clinic sau prin endoscopie în somn obstrucție importantă în spatele vălului palatin. Procedura se face de obicei în anestezie generală în sala de operație și necesită spitalizare de o zi. Dintre palatoplastii este una din cele mai puțin invazive deoarece nu are o componentă rezecțională importantă. Tehnica presupune crearea unui defect patrulater la nivelul mucoasei vălului palatin, cu menținerea integrității planului muscular, urmată de închiderea defectului cu fire de sutură resorbabile. Astfel se urmărește avansarea și ridicarea vălului palatin, mărind spațiul de respirație din spatele acestuia. În multe situații se folosește în același timp chirurgical și o reducție a luetei și niște incizii care permite cicatrizarea controlată. Intervenția durează în medie jur de 60 de minute, iar rezultatele postoperatorii sunt favorabile. Pentru pacienții la care se observă și un volum crescut al amigdalelor palatine, ce ar putea fi factori obstructivi suplimentari, se poate asocia și cu amigdalectomie (scoaterea amigdalelor palatine).
Palatoplastia de expansiune
este una din tehnicile moderne de palatoplastie care are ca scop ridicarea și avansarea vălului palatin dar și reducerea vibrației pereților posteriori ai faringelui. Tehnica este derivată din palatoplastiile clasice, însă timpii rezecționali sunt reduși, fiind una din operațiile de repoziționare. Practic, în timpul acestei operații unul din mușchii vălului palatin de fiecare parte este repoziționat și ancorat către superior și anterior, având același efect asupra vălului palatin ca întreg. Pentru a identifica acest mușchi, unul din timpii inițiali ai intervenției este amigdalectomia (dacă aceasta nu a fost efectuată în prealabil). Ca și palatoplastia anterioară se poate asocia, acolo unde este nevoie, cu rezecții parțiale ale luetei. Avantajul tehnicii este că reprezintă o combinație între tehnicile clasice, în mare parte rezecționale, și tehnicile moderne minim-invazive, având astfel rezultate foarte bune și riscuri mai mici de complicații postoperatorii.
