Somnologia
este supraspecializarea medicală care se ocupă de diagnosticul și tratamentul tulburărilor de somn. Acestea sunt de multe feluri, însă categoriile principale sunt reprezentate de tulburările respiratorii și tulburările nonrespiratorii din timpul somnului.
Apneea obstructivă în somn
Este o tulburare comună și cu potențial sever, fiind caracterizată prin opriri repetate ale respirației în timpul somnului, determinate de obstrucția (închiderea) căilor respiratorii. De cele mai multe ori opririle în respirație sunt asociate cu sforăit zgomotos și cu treziri repetate cu senzație de sufocare. Aceste episoade de oprire a respirației determină o scădere a saturației în oxigen, evenimente care pot să apară de căteva ori până la câteva sute de ori pe noapte.
De cele mai multe ori episoadele de apnee obstructivă sunt determinate de relaxarea structurilor moi ale faringelui (văl palatin, amigdale, bază de limbă, epiglotă) care îngustează excesiv și apoi închid complet calea respiratorie. Aceste fenomene au în principiu două mecanisme de apariție, care de obicei sunt complementare. În primul rând poate fi vorba de modificări structurale ale structurilor de la nivelul gătului (un văl palatin și o luetă alungite, amigdale palatine mari, o limbă mare, etc.) elemente care îngustează calea respiratorie. În al doilea rând este vorba de relaxarea musculaturii faringelui care apare normal în timpul somnului. Împreună, modificările de structură și relaxarea musculaturii pot determina oprirea completă și repetată a respirației.
După fiecare eveniment respirator, datorită scăderii saturației în oxigen, creierul se trezește și trimite semnale pentru reînceperea respirației. Aceste treziri repetate însoțite de scăderile repetate ale saturației în oxigen reprezintă fenomenele principale care stau la baza complicațiilor acestui sindrom.
Simptome și semne
Există o serie de simptome și semne care ar putea să ne ducă cu gândul la un sindrom de apnee obstructivă în somn.
Cel mai comun simptom este sforăitul frecvent și zgomotos, însoțit de multe ori de pauze în respirație și treziri repetate, uneori cu senzația de sufocare.
Cele mai frecvente simptome ale sindromului de apnee în somn sunt:
Complicații ale sindromului de apnee în somn:
Somnolența diurnă:
Trezirile repetate caracteristice sindromului de apnee în somn fragmentează excesiv somnul, împiedicând ciclurile normale de somn și un somn odihnitor. Din acest motiv pacienții cu apnee în somn pot avea tulburări de concentrare, pot adormi în timpul zilei, chiar și în timp ce conduc mașina. Este cunoscut faptul că pacienții cu apnee în somn au risc crescut de a fi implicați în accidente rutiere.
Hipertensiune arterială și alte boli cardiovasculare:
Datorită scăderilor bruște ale saturației oxigenului care apar în timpul fenomenelor de apnee sau hipopnee, rezultă creșteri ale tensiunii arteriale și un stress asupra întregului sistem cardiovascular. Pacienții cu sindrom de apnee în somn sunt predispuși să dezvolte hipertensiunea arterială, tulburări de ritm cardiac, accident vascular cerebral sau infarct.
Complicații în timpul tratamentelor sau intervențiilor chirurgicale:
Anumite medicamente pot avea o influență negativă asupra somnului, mai ales la persoane care suferă de apnee în somn. Acești pacienți ar putea avea riscuri crescute în timpul sau după intervenții chirurgicale, fiind predispuși la evenimente respiratorii, mai ales dacă sunt sedați sau sunt întinși pe spate.
Diabet zaharat:
Este demonstrat că apneea în somn crește riscul de a dezvolta rezistență la insulină și diabet zaharat de tip 2.
Sforăitul
Este zgomotul rugos care poate să apară cu respirația în timpul somnului. Sforăitul apare atunci când aerul inspirat determină o vibrație la nivelul țesuturilor moi ale gâtului. De cele mai multe ori apare în timpul inspirului, atât în timpul respirației pe nas cât și în timpul respirației pe gură. Sforăitul poate să apară în oricare stadiu al somnului.
Deși apare mai frecvent la bărbați, sforăitul afectează într-un grad important și femeile. Este probabil ca cel puțin jumătate din oameni să sforăie, cel puțin pentru o perioadă pe parcursul vieții.
Sforăitul este agravat de dormitul pe spate, dar și de relaxarea excesivă a musculaturii, care poate fi determinată de consumul de alcool sau de medicamente sedative. Deasemenea, în unele situații poate să apară în timpul unor răceli sau episoade alergice, datorită inflamației nazale și faringiene.
Din punct de vedere medical, sforăitul pune mai multe probleme. În primul rând, sforăitul este o problemă pentru partenerul de somn, care nu se poate odihni din cauza zgomotului, având simptome, uneori importante, de somnolență diurnă. Deși multă vreme nu s-a considerat că sforăitul simplu, habitual, poate pune probleme de sănătate, unele studii mai noi arată o legătură între sforăit și depunerea de plăci de aterom la nivelul arterelor carotide.
În unele situații, sforăitul poate fi atât de puternic încât să îl trezească chiar pe cel care sforăie, însă această situație este destul de rară. De cele mai multe ori, pacienții nu își dau seama că sforăie, însă se pot trezi cu senzația de gât uscat sau inflamat, sau cu gura uscată.
Dacă sforăitul este foarte puternic, și dacă este însoțit de episoade de oprire a respirației sau somnolență în timpul zilei, este foarte probabil să fie asociat cu Sindromul de apnee în somn. În orice situație, sforăitul nu este normal, și ar trebui să fie investigat de către un medic specialist.
