Chirurgia nasului
Obstrucția nazală este un simptom des întâlnit în practica ORL, și la fel de des la pacienții care sforăie sau suferă de apnee în somn. Există multiple studii și dovezi care arată că obstrucția nazală joacă un rol important în apariția sau agravarea sforăitului și a apneei în somn.
Luând în considerare aceste aspecte, chirurgia nasului și îmbunătățirea respirației nazale ajută pacienții cu tulburări respiratorii în somn, în unele situații fiind tratamentul de elecție pentru acești pacienți. De asemenea, deoarece obstrucția nazală este unul din factorii deranjanți la pacienții care folosesc dispozitive cu presiune pozitivă (PAP), îmbunătățirea respirației nazale are un rol important în creșterea aderenței la tratament pentru acești pacienți.
Cele mai frecvente tehnici chirurgicale la nivelul nasului sunt tehnicile de reducție a cornetelor nazale, chirurgia septului nazal și chirurgia sinusurilor paranazale. În unele situații pot fi necesare intervenții mai complexe de tipul rinoplastiei sau chirurgia valvei nazale.
Tehnicile de reducție a cornetelor nazale:
Cornetele nazale sunt trei perechi de structuri situate de o parte și de cealaltă a septului nazal, pe pereții laterali ai nasului. Rolul lor este de a crește suprafața de contact între mucoasa nazală și aerul inspirat, dar și de a direcționa fluxul de aer.
Hipertrofia cornetelor nazale (creșterea în volum a cornetelor nazale) este unul din factorii cei mai frecvenți care determină obstrucție nazală. De cele mai multe ori întâlnim creșterea în volum a cornetelor nazale inferioare. Reducând volumul acestora are loc o îmbunătățire semnificativă a respirației nazale prin creșterea spațiului respirator nazal. Există mai multe tehnici care se pot folosi pentru a reduce cornetele nazale inferioare, însă în ultimii ani se folosesc mai frecvent rezecțiile submucoase și reducția cu radiofrecvență.
Rezecția submucoasă a cornetelor nazale
se practică în sala de operații cu pacientul în anestezie generală. Tehnica este realizată printr-o incizie mică în partea anterioară a cornetului, sub vizualizare directă endoscopică. Prin această incizie se pătrunde pe sub mucoasa cornetului inferior, între aceasta și osul care formează structura cornetului. Utilizând un instrument denumit generic „shaver” se taie și se aspiră în același timp țesutul în exces. Odată cu vindecarea se va forma la acel nivel o cicatrice care va reduce și mai mult volumul cornetului nazal. De multe ori rezecția submucoasă se asociază cu o luxare laterală a cornetelor nazale, care repoziționează și structura osoasă a acestora.
Reducția cornetelor nazale cu radiofrecvență
este o tehnică minim-invazivă dar cu rezultate foarte bune, de cele mai multe ori. Procedura se folosește de cele mai multe ori ca tehnică de cabinet, cu anestezie locală și de suprafață. După o scurtă anestezie, în fiecare din cornetele nazale inferioare se introduce, în trei sau patru puncte, un instrument special prin intermediul căruia va fi aplicată energia direct în submucoasa cornetelor. Distrucția țesuturilor va fi urmată de cicatrizarea leziunilor care va reduce volumul cornetelor și va crea un spațiu respirator nazal suficient. Toată procedura se face sub vizualizare endoscopică, nu doare și are o vindecare ușoară, complicațiile fiind rare. În cele mai multe cazuri o singură ședință este suficientă, însă unii pacienți pot necesita corecții sau chiar reintervenții, dacă rezultatul nu este cel dorit.
Ambele tehnici pot fi folosite și ca proceduri adjuvante în timpul altor intervenții chirurgicale asupra nasului, cum ar fi septoplastia, chirurgia rinosinuzitelor, rinoplastia, etc.
Chirurgia septului nazal:
Septul nazal este structura formată din os și cartilaj care separă cele două fose nazale. Deși în mod ideal septul nazal este așezat central, de foarte multe ori cel puțin unele părți ale sale sunt deviate într-o parte sau în cealaltă. Atunci când deviațiile sunt importante și blochează sau îngreunează fluxul respirator prin una din fosele nazale vorbim de o deviație de sept nazal obstructivă.
Chirurgia septului nazal are rol funcțional, mai exact acela de a re-așeza septul în poziție normală, adică în centrul cavității nazale, restabilind astfel culoarele respiratorii nazale. Septoplastia este tehnica folosită cel mai frecvent în ultimii ani. Intervenția se face în anestezie generală, utilizând tehnici clasice sau endoscopice. Orice tehnică ar fi folosită intervenția se face printr-o incizie mică la interiorul nasului. Prin această incizie se „ridică” structurile care acoperă cartilajul și osul septal de pe ambele părți (mucoasă, pericondru) și se scot părțile deviate ale septului, lăsând astfel un sept drept. De multe ori se pot aplica niște fire de sutură pentru a favoriza vindecarea corectă și ușoară. Tamponamentul după o astfel de intervenție se folosește relativ frecvent, însă decizia de a-l folosi sau nu se va lua de către chirurg la sfârșitul operației.
După operația de septoplastie aspectul exterior al nasului rămâne neschimbat, scopul intervenției fiind unul strict funcțional. Această tehnică poate fi asociată și cu rinoplastia, dacă se doresc și modificări estetice, sau dacă este nevoie de reconstrucții ale scheletului osteo-cartilaginos al nasului.
Chirurgia sinusurilor paranazale:
Sinusurile paranazale sunt cavități cu aer situate în jurul cavității nazale, la nivelul masivului facial și bazei craniului. Ele sunt tapetate la interior cu mucoasă la fel ca cea de la nivelul cavității nazale, astfel încât inflamațiile sinusale sunt de cele mai multe ori asociate și cu inflamații la nivelul foselor nazale.
Chirurgia modernă a sinusurilor este chirurgia endoscopică funcțională a sinusurilor paranazale (FESS – Functional Endoscopic Sinus Surgery). Rolul acestui tip de chirurgie este de a restabili permeabilitatea și funcțiile sinusurilor paranazale, deschizând sinusurile prin orificiile lor naturale. Aceste intervenții chirurgicale necesită anestezie generală, iar în funcție de numărul de sinusuri afectate dar și de condițiile intraoperatorii se poate folosi, sau nu, tamponament nazal.